Suspiciunea e generalizata si neincrederea defineste relatia dintre
cetatenii romani si institutiile, autoritatile care ii conduc. De la
temperatura oficiala comunicata de INMH in zilele caniculare sau geroase, cand
"sigur ne mint ca sa nu fie aplicata legea pentru temperaturi
extreme", pana la increderea in calitata atestata a unor produse -
"toate sunt la fel, numai ca unii au dat spaga sa fie declarate bio"-
la aceea in rezultatul votului sau in justetea unor sentinte judecatoresti,
orice act oficial, orice comunicare este pusa sub semnul intrebarii.
Este trist si grav ca romanii nu au incredere in
verdictele oficiale, oricare ar fi ele, iar faptul ca li se supun tine mai mult
de o natura comoda si mai degraba resemnata. Dar partea cea mai trista nu este
neincrederea in sine, ci faptul ca ea este justificata, explicabila daca nu
chiar intemeiata.
Cand vad ca actul de guvernare este clientelar cand nu este incompetent si
invers, cand vad ajunsi la putere in primul rand inepti, cand ca reglementarile
sunt in marea lor majoritate cu dedicatie, daca una pozitiva, atunci macar una
negativa, cand vad ca in desemnarea in pozitii de maxima importanta ultimul
criteriu care conteaza este competenta, ca puterea politica isi continua
asaltul asupra justitiei, cum sa aiba incredere, in ce sa aiba incredere
romanii? In niste besmetici corupti?
Pe zi ce trece acest clivaj se adanceste si
produce efecte tot mai grave. Pana la urma si criza gazelor de sist este tot o
imensa criza a neincrederii speculata de cei care au interesul sa sugereze
apocalipsa. "Problema e insa ca nici una dintre puterile statului roman nu
se bucura de incredere din partea societatii ca vor si pot sa apere interesul
public. Pe scurt, problema este mai degraba una a slabei guvernari decat a
riscurilor tehnologice ale exploatarii gazelor de sist.", spunea conferentiarul
Radu Dudau, intr-un interviu acordat Ziare.com, punand practic degetul pe mai
mult decat problema gazelor de sist.
O guvernare slaba este o guvernare necredibila si o guvernare necredibila nu
poate pune in pratica mari proiecte, nu poate trage natiunea intr-o directie
buna, nu poate avea curaj, nu poate decat sa balteasca in propria
necredibilitate. Acesta si este marele pericol: ca in clivajul dintre
autoritati si popor se prabuseste insusi viitorul acestei tari.
Dupa www.ziare.com